La un colţ de stradă, o biată bătrânică, ţine mâna-ntinsă tremurând de frig

0
447
Foto: Ilya Pitalyov

Versuri: Văduva Andreea

La un colţ de stradă, o biată bătrânică,
Ţine mâna-ntinsă, tremurând de frig,
Şi repetă-ntruna : „Dă-mi bani de o pâinică,
Sau de nu ai, copilă, măcar de un covrig.

Copiii m-au lăsat, asemeni unui câine,
Singură să urc pe-a bătrâneţii scară,
Ce le pasă lor? Eu pot muri şi mâine,
Nu le mai sunt mamă, acum îmi spun „Povară”.

M-au izgonit din casă, ca pe un tălhar,
Ce-a venit să fure fără judecată,
Mi-au smuls şi verigheta de pe inelar….
Şi mi-au zis sec: „Să nu te-ntorci vreodată!”.

I-am rugat, copilă, ca sclava, în genuchi,
Să aibă milă de lacrimile mele,
Ce se strângeau sub barba mea, mănuchi,
Dar au călcat ca nişte şerpi pe ele…”.

La un colţ de stradă, o biată bătrânică,
Ţine mâna-ntinsă, aşteptând pomana,
Deseori sărmana, oftând, pe gânduri pică
Copiii îi spun „Povară”, nu îi mai spun „Mama”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici