Lacrima de dor

0
216
Foto: Elena Shumilova

Pân’ la şase ani m-a crescut bunica,
Alergam prin ploaie nu ştiam ce-i frica
Şi priveam copacii cu ploapele grele
Si din gene mici ploi cerneau perdele.

Lunecau pe frunte, rânduri, rânduri, rânduri
Picurii de ploaie pătrundeau în gânduri
Şi-mi strigam bunica ca pe-o sărbătoare
Mâna să-i sărut arsă-n plin de soare.

-Hai, vino, bunico, prin copilărie
Şi săruta ploaia cum îți place ție…
Şi opreşte timpul ce-alunecă-n vale
Să fiu iar copil în pragul casei tale.

Pune la dospit în mica covată
Făină cu apă… şi cu o lopată
Pune în cuptor cu mâini de sudoare
Pâinea de-o ființă cu Măritul Soare…

Dar ochii mă mint, gem nepriceput
Cenuşa din vatră nu mai e demult…
Doar amăraciune în ziua de mâine
Şi înghit cu lacrimi… colțul meu de pâine…

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici