Versuri: Ștefania Vasile
Voi copii din lumea toată,
Ați văzut cum plânge-o mamă,
Când se simte abandonată
Și-are-n suflet multă teamă?
Ea genunchii și-i apleacă,
Sughițând în lacrimi grele,
Și se roagă la icoană,
Și la sfinți, să-i dea putere.
Face punte din suspine,
Și se-mbracă-n Sfânta Cruce,
Și cu inima tăciune,
Cere pe ce drum s-apuce.
Tremurând, pupă icoana,
Și mătănii face multe,
Pentru toți se roagă mama
Sperând Domnul s-o asculte.
Lacrimi grele o îneacă,
Și îi ard obrazul tras,
Sufletul îi este parcă
Mai slăbit în orice ceas.
Scormoniți copii, în anii
Ce cu ea ați petrecut,
Și-ți vedea c-aceste lacrimi
Pe obraz nu v-au căzut!
Știți de ce? Pentru că mama
V-a fost înger păzitor!
S-a sacrificat o viață,
De dragul copiilor!
