Liniște și taină

0
146
Foto: Sorin Onisor

Versuri Elena Căruntu

Vreo cinci vreascuri, ard pe vatră, o ulcică fierbe-n spuză,
Lângă scară, latr-un câine, la o vrabie ursuză
Un papuc e ros în bot, celălalt, nu are talpă,
O bătrână, o icoană, ușurel prin curte calcă

A dus apă și grăunțe, la o mână de găini,
Un cucoș, cucurigește, cu ambiție-n vecini
Dinspre munte, bate vântul și curând începe ploaie,
Fuga, fuga, zice biată, m-oi ascunde în odaie

Și să plouă, să reverse, Domnul, ale lui potoape
Eu mi-am terminat pe azi și mă pregătesc de noapte.
Să nu uit de oala aia, că de nu, mâine postesc
Doamne, lasă-mă așa și din suflet mulțumesc!

Că de-mi pot purta de grijă, mai fac umbră pe pământ
Căci în palmele zidirii și eu pulberea îi sunt
Și târziu, când somnul strânge împrejurul ei visarea,
Vin din lumi necunoscute, îngeri și binecuvântarea

Iar pe vatră au rămas, doar cenușa și cărbunii,
Peste care se coboară, pe-o fereastră, raza lunii
Și par umbre însuflețite, toate câte-s prin căsuță,
Liniștea e-aici stăpână, zână tainică, desculță

Să nu tulbure odihna, celei ce visează raiul,
Că și-a câștigat un loc, în etern să-și poarte straiul!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook