Mă învăţa buna poezii, eram flăcău aşa, de-o şchioapă

0
173
Foto: Vlad Dumitrescu

Mă învăţa buna poezii
Eram flăcău aşa, de-o şchioapă
În seri de iarnă argintii
Când veneam plin de promoroacă.

Ştiu de la ea c-o nedreptate
Va fi plătită de trei ori
Că-n viaţă poţi să faci de toate
Dar să nu furi, să nu omori.

Străinul care-ţi vine-n prag
La masă să-l pui se cuvine
Şi–n lumea asta, ce ţi-e drag
În suflet pus, o să te aline.

Nu iubi maică, bogăţia
Când ai, să aibă şi ăl sărac
Să stai departe de prostia
Născută după bunul plac.

Furnica să n-o calci în drum
Pe câine, dacă poţi să îl mângâi
De nu faci foc, nu vei avea nici fum
Pui capul liniştit pe căpătâi.

Duşmanul, ca să te iubească
Când te loveşte, dă-i o pâine
Nu-l face maică, să plătească
Că are timp s-o facă mâine.

Din câte lucruri mi-a spus buna
Eu chiar nici unul n-am uitat
Stau în genunchi şi-i sărut mâna
Ea îmi răspunde cu-n oftat.

Versuri: Maminineta Nineta
Foto: Vlad Dumitrescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici