Mă-ntreaba mama de ce plâng

0
169
Foto: Bogdan Sfedu

Mă-ntreaba mama de ce plâng
Și mă îndeamnă să mai scriu,
Să pun în vers lacrimi ce curg
Din ochii celor care nu mă știu.

Să plângă ei în versurile mele
De dorul fraților plecați,
Toți cei loviți de suferințe grele
Ce plâng la rândul lor, înstrăinați.

Să scrii copile despre toți,
Despre copiii triști și singuri,
Și scrie dacă ai să poți
Să-ți plângă țara toată peste stihuri.

Și scrie mare, că ne mor artiștii
Răpuși de boli necruțătoare,
Ca să citească și miniștrii,
Să se-ngrijeasca de spitale.

Să plângă-n versurile tale satul,
Care se pierde într-un nor de fum,
Să știe deputații și senatul
Că n-avem apă, nici canal, nici drum.

Și scrie-mi despre pensie copile
Să știe și guvernul c-am muncit o viață,
Și nu am bani să-mi iau pastile,
Scrie copile chiar dacă ai lacrimi pe față.

Mă-ntreaba mama de ce plâng,
Dar mai apoi tot ea îmi dă răspunsul,
Îmi șterge fața de lacrimile care curg
Și-n ochii ei se cuibărește-ncet apusul.

Versuri: Dorin Dumitriu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici