Mă voi întoarce într-o zi acasă, să vă sărut pe amândoi pe frunte

0
143
Foto: Mitchell Kanashkevich

A fost cândva de mult un sat
Și o căsuță mică de pământ,
Unde părinții mei m-au așteptat
Să mă întorc la ei plângând.

Și să le cer iertare c-am plecat
Și i-am lăsat atât de mult s-aștepte,
Lângă fereastra dinspre sat
Cu mâna pe icoana din perete.

Doar câte-o rază le dădea lumină
Când în fereastră soarele apune,
Și se rugau la Domnul să le vina
Copilul ce s-a rătăcit prin lume.

Mă voi întoarce într-o zi acasă
Să vă sărut pe amândoi pe frunte,
Mi-e dor să îmi puneți pe masă
Pâine de casă și fructele din curte.

Și-am să vă cer atunci iertare
Și în genunchi am să va rog,
Ca înainte de noua mea plecare
Să va rugați la Domnul să mă-ntorc.

Că n-am să pot rămâne lângă voi
Și am să plec din nou mânat de soartă,
Dar va rămâne veșnic între noi
O lacrimă și-un scârțâit de poartă.

Versuri: Dorin Dumitriu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici