Mai demult purta măicuța, băsmăluță-înflorată și umbla ca titirezul, n-avea preget niciodată

0
149
Foto: Larysa Charnakal

Versuri: Elena Căruntu

Mai demult, purta măicuța, băsmăluță-înflorată,
Și umbla ca titirezul, n-avea preget, niciodată
Cât era ziua de vară, era-n deal și în grădină
Nu se așeza la masă nici când se punea de cină.

Avea zâmbetul pe față, și putere și răbdare
Și le potrivea pe toate, și pe noi pe fiecare,
Înnoda bănuții bine, într-o parte de batistă
Nici-un greu nu era greu! Nu era măicuța tristă.

Și crescurăm rând pe rând, câte unul am plecat
Mama parcă-i un copil! Ce-a rămas acasă-n sat,
Ne așteaptă și surâde când mai rar la ea venim,
E același chip frumos! Doar că-i întristat puțin.

Și i-aș cere să alerge peste câmpuri, o albină,
Să se-ntoarcă pe-nserat, ca o floare în lumină
Mângâindu-i bătrânețea cu răbdarea ei de-atunci,
Când putea să ducă toate și pe noi câți eram prunci.

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook