Mai vino, puiul mamii, pui!

Fotograf: Vlad Dumitrescu

Autor: Andreea Văduva

Mai vino, puiul mamii, pui,
Mai vino prin ogradă,
Că lângă babă nimeni nu-i,
Coliba stă să cadă.

Iar prispa, dac-ar avea glas,
Ți-ar spune câtă jale,
Am adunat, ceas după ceas,
De dorul dumitale.

Nu vreau nimic să imi aduci,
Nici țoale, nici merinde,
Nu pentru asta, pe la cruci,
Tristețea mă cuprinde.

Vino măcar… două – trei zile,
De vrei, ia-ți și consoarta,
Veniți… veniți, veniți, copile!
Și deschide-ți-mi poarta.

Te-oi aștepta cu masa plină,
Cu turte și magiun,
Cu ouă-ochi, ceapă, slănină,
Sarmale la ceaun.

Ți-oi face, mamă, ceai de tei,
Să poți muia’ covrigii,
Și – oi tricota fes, botoșei,
Cadoul „mămăicii”.

Că poate n-am să mai apuc,
Să îmi văd nepoțelul,
Pot în pace să mă duc,
Că – mi poartă botoșelul…

Mai vino, puiul mamii, pui,
Atât cât mai e vreme,
Cât încă nu-s o ramă-n cui,
Cu moartea peste gene.

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook