Măicuţa, uneori mă-ntreabă şovăind, câţi ani mai am şi câţi mi-au mai rămas?

0
113
Foto: Sorin Onisor

Şi eu credeam că n-am să-mbătrânesc
Că voi rămâne veşnic tânăr,
Acum, privind cum tâmplele-mi albesc
Îmi vine greu şi anii ce-au trecut să-i număr!

Măicuţa, uneori mă-ntreabă şovăind
Câţi ani mai am şi câţi mi-au mai rămas?
Mi-e teamă mamă dragă să-ţi răspund
Nu vreau să-ţi văd iar lacrimi pe obraz!

Tu tinere, ce crezi aşa cum am crezut şi eu
Tu ce îi spui măicuţei tale când te-ntreabă?
Ai fi în stare să ţi-o minţi mereu
Şi să îi spui că timpul s-a oprit, şi n-o să treacă?

Sau nici măcar nu-i mai răspunzi
Fiind prea ocupat să ieşi în stradă şi să strigi,
Că toţi bătrâni-s orbi, infirmi şi surzi
Iar tu, eşti înţelept şi vocea „celor mulţi”?

Ruşine să vă fie vouă celor ce-aţi uitat
Şi-acum vă credeţi veşnic tineri,
Nesocotiţi bunici, parinţii ce v-au legănat
Şi care v-au purtat cu greu pe ai lor umeri!

Şi chiar de aţi ajuns acum să scrieţi şi poeme
Sau sunteţi avocaţi, profesori, inginere,
Vă spun ingraţilor, că orice mamă nu se teme
Decât de bunul Dumnezeu, nu de lichele!

Versuri: Dorin Dumitriu
Foto: Sorin Onișor

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici