Mamă, îţi scriu aceste rânduri c-o amăgire-n suflet

0
20
Foto: Paduroiu Claudiu

Mamă, îţi scriu aceste rânduri c-o amăgire-n suflet
Din zarea îndepărtată unde mă găsesc,
Străinătatea doare… şi-o spun fără să cuget:
Mi-e dor de dumneata… mi-e dor de ce iubesc.

Plecat-am fost de-acasă pentru un pumn de bani
Ce în ţara mea îi câştigam din greu,
Nu am ştiut, mămico, că cei mai frumoşi ani
Odată ce-au trecut, trecuţi vor fi mereu.

Vântul de aici parcă mă arde-n oase
Şi oricât aş câştiga, nimic nu mi-e deajuns.
Lacrimile curg… pe chip apar grimase
Şi-n suflet s-a născut un loc de nepătruns.

Te-aş întreba de casă şi de toţi ai mei,
Te-aş întreba de tata şi boala ce o duce,
De crinii înfloriţi şi florile de tei,
Sau dacă-n cimitir a mai crescut vreo cruce.

Mi-e frică de răspunsuri şi-am să păstrez durerea
Închisă într-un suflet ce moare acum de dor,
Vorbeşte-mi doar de bine cu glasul tău ca mierea–
De marea noastră întinsă şi vârful munţilor.

Vorbeşte-mi despre mândra ce o iubeam cu foc,
De părul ei superb ce îngână răsăritul,
Pentru acei ochi aş vrea să mă întorc,
Dar mi-e teamă, mamă, să n-o afle iubitul.

Aş vrea să vin acasă şi să mai coci o pâine
În cuptorul vechi de cărămidă arsă,
De dorul dumneata aş pleca şi mâine,
Dar străinu-i rău şi nu cred că mă lasă.

Măcar de sărbători de te-aş putea vedea,
Să te mai strâng în braţe şi să-ţi sărut obrazul,
Să beau din apa rece ce curge la cişmea
Şi cu gustul ei să uit de tot necazul.

S-a înnoptat afară şi lumea întreagă doarme!
Închei aici scrisoarea cu dor de dumneata,
Mă-”nchin numaidecât la Sfintele Icoane
Să te ferească Domnul de-ntreaga lume rea.

Versuri: Claudiu Vaduva
Foto: Paduroiu Claudiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici