Autor: Dorin Dumitriu
Degeaba vine înc-o toamnă
Nici mustul nu mai are gust,
S-au scurs doi ani iubită mamă
Din ziua-n care tu te-ai dus.
Ce dor acele amintiri funebre
Azi, despărțirea-i tot mai grea,
Nu-i nimeni astăzi să mă-ntrebe
Spune-mi, ce face mama ta?
Că toate roadele-s de prisosință
Dacă tu nu ești să le aduni,
Și ce-mi mai face oare trebuință
Magiunul si dulceața de căpșuni?
Aveai ceva precum o zână
Cuvintele-s sărace să descriu,
Nu poți vorbi despre a mamei mană
Decât în limba pe care îngerii o știu.
Azi nu mai are cine coace pita
S-a dărâmat cuptorul de pământ,
Iar sobei i-a crăpat și plita
Când ai plecat acolo în mormânt.
Dar uneori și toamna e frumoasă
Când amintiri te-aduc în gândul meu,
Te simt mereu la noi acasă
Și știu că toamna va veni mereu.
