Mi-ai pus în mână prima carte, când nu știam nici să citesc

0
150
Foto: Elena Shumilova

Mi-ai pus în mână prima carte
Când nu știam nici să citesc,
Tu m-ai vegheat în fiecare noapte
Și pentru asta-ți mulțumesc.

M-ai învățat pe litere citirea
Când poate nici nu mai vedeai,
Și niciodată n-am să-ți uit privirea
Cu care fără ură parcă mă certai.

Câtă răbdare ai avut bunico dragă
Eram doar un copil cu părul blond,
De multe ori eu te luam în sagă
Când îmi spuneai c-am să rămân nărod.

Am găsit ieri aceiași carte prăfuită
Pe care tu mi-ai dat-o când eram copil,
Pe-o margina de coală-ngalbenita
S-a curs de mult o lacrimă de mir.

Din ochii tăi ce lăcrimau ades
Că sărăcia noastră era cruntă,
Aș vrea să-ți spun că azi am înțeles
Cât îți doreai de mine să fii mândră.

Și ai plecat bunico împăcată
M-ai învățat ca să citesc, să scriu,
Azi mă întorc la casa-ți dărâmată
Și îmi doresc din nou copil să fiu.

Și să mai stau pe pat cu cartea-n mână
S-o răsfoiesc așa cum am făcut atunci,
Să simt pe frunte mâna ta bătrână
Și să sărut o filă-ngalbenita pe care încă plângi.

Iar vouă care vreți să vindeți și pământul
Pe unde a călcat bunica cu opinca,
Va spun că nu a îndrăznit nici Sfantul
Să rupă fila unde cu mir a plâns bunica.

Versuri: Dorin Dumitriu
Foto: Elena Shumilova

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici