Mi-am lăsat în urmă satul şi parinţii stând la poartă

0
113
Foto: Kalmar Zoltan

Mi-am lăsat în urmă satul
Şi parinţii stând la poartă,
Plângând fata şi băiatul
Ce-au plecat mânaţi de soartă.

Am plecat pe drum de fier
Într-o ţară-ndepărtată,
Când ieşeau stele pe cer
Şi-mi plângeau părinţi-n poartă.

Şi-am trecut munţii cărunţi
Apele purtând pe valuri,
Lacrimi din ochi de părinţi
Ce plângeau de dor pe maluri.

M-am oprit la o răscruce
Şi-am privit trist înspre sat,
Dar nu m-am putut întoarce
Vroiam să ajung bogat.

Şi-am trudit printre străini
Să pun ban pe ban de-o-parte,
Iar parinţii mei bătrâni
Plângeau într-un sat departe.

Peste ani, când m-am întors
Am găsit poarta-ncuiată,
Şi legată c-un lanţ gros,
Casa tatei…dărâmată.

Doar în marginea grădinii
A-nflorit din nou cireşul,
Iar în curtea goală, câinii
Plâng că şi-au văzut stăpânul.

Le-am deschis poarta să plece
Să-şi găsească alt stăpân,
Dar stau cu privirea rece
Şi-şi sapă groapă-n pământ.

Şi-mi curg lacrimi pe obraz
Când mă uit cum sapă câinii,
Aş fi vrut să mor sărac
Să nu-mi părsesc bătrânii.

Versuri: Dorin Dumitriu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici