Mi-aş pune aripi ca să zbor, să vin acasă, mamă

0
60
Foto: Gabriel Motica - Versuri: Vasile Coman

Mi-aş pune aripi ca să zbor,
Să vin acasă, mamă
Că nu mai pot de-atata dor
Când glasul tău mă cheamă.

Mă doare visul prin străini,
Ne pedepsesc cu gura,
Dispreț ne-aruncă şi minciuni,
Dar n-am ucis noi lumea.

E tare greu şi-o ducem crunt
Sunt oameni fel de fel,
Slugi la străin fără cuvânt,
Munceşti să aibă el.

E toamnă şi snopii pe-altar
Au strâns în dor busuiocul,
La crucea de lemn aprind cu amar
Lumina să-mi stingă tot focul.

E toamnă, mamă… şi stropii de ploaie
De dor îmi opresc răsuflarea,
Salcâmii la poartă se-ndoaie
Şi-ncet… se aşterne… uitarea…

Versuri: Vasile Coman

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici