Mi-e-atât de dor

0
161
Fotograf: Sorin Onișor

Autor: Alexandru Popa

Mi-e-atât de dor de satul dintre dealuri
De câte ori amurgul lin coboară
În mii de nopți ce m-au purtat pe valuri
Și n-au găsit balsam să nu mă doară.

Mi-e-atât de dor de satul de sub coastă,
De ulița pustie-n miez de noapte
Când luna furișată pe fereastră
Mi-era complice, chicotind în șoapte.

Mi-e-atât de dor de satul de pe vale
Cu geamuri mici în străluciri de lampă
Când netedă-mi părea oricare cale
Fără să simt toți spinii de sub talpă.

Mi-e-atât de dor… mi-e-atât de dor… dar oare
De ce mă mint și-acum la senectute
Ca un copil… !? știind de ce mă doare,
Când mă gândesc la satul de sub munte…

Mi-e-atât de dor de tot ce-nseamn-acasă…
De rădăcina-ncrengănată-n vatră,
De roua din trifoi culcat sub coasă
Și de piciorul gol, călcând pe piatră.

Mi-e-atât de dor… mi-e dor de simplitate,
Cât e de grea povara asta-n spate…!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook