Mi-e dor de ce-am trăit odată…

0
298
Foto: Gabriel Motica

Versuri: Andreea Văduva

Mi-e dor să mai fiu copil,
Să mă strecor sub brad, tiptil,
Să fur bomboana poleită,
Și s-o mănânc așa, grăbită.

Mi-e dor să merg la săniuș,
Să port căciulă și mănuși,
S-o văd iar pe buna mea,
Cum cu drag, le tricota.

Mi-e dor să merg la colindat,
Cu toți copiii de prin sat,
S-adun mere, covrigi, nuci…
Ce-mi lipsesc anii de-atunci.

Mi-e dor să-l aștept pe Moș,
Cu ochii țintiți spre coș,
Și cu sufletul mic, mic,
Poate n-aduce nimic.

Mi-e dor de focul din sobă,
Ce-mi încălzea, deseori, ciorbă,
De turte, semințe prăjite,
De geamurile aburite.

Mi-e dor de ce-am trăit odată,
Când bunul aducea-n covată,
Porumb din podul casei sale,
Să-l curățăm la animale.

Mi-e dor de mirosul de fum,
Ce îl simțeam, pășind pe drum,
De veselia de prin case,
Vai, ce amintiri frumoase…

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici