Mi-e dor de ce-am trăit odată…

0
382
Foto: Gabriel Motica

Versuri: Andreea Văduva

Mi-e dor să mai fiu copil,
Să mă strecor sub brad, tiptil,
Să fur bomboana poleită,
Și s-o mănânc așa, grăbită.

Mi-e dor să merg la săniuș,
Să port căciulă și mănuși,
S-o văd iar pe buna mea,
Cum cu drag, le tricota.

Mi-e dor să merg la colindat,
Cu toți copiii de prin sat,
S-adun mere, covrigi, nuci…
Ce-mi lipsesc anii de-atunci.

Mi-e dor să-l aștept pe Moș,
Cu ochii țintiți spre coș,
Și cu sufletul mic, mic,
Poate n-aduce nimic.

Mi-e dor de focul din sobă,
Ce-mi încălzea, deseori, ciorbă,
De turte, semințe prăjite,
De geamurile aburite.

Mi-e dor de ce-am trăit odată,
Când bunul aducea-n covată,
Porumb din podul casei sale,
Să-l curățăm la animale.

Mi-e dor de mirosul de fum,
Ce îl simțeam, pășind pe drum,
De veselia de prin case,
Vai, ce amintiri frumoase…

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook