Mi-e dor de noi, bunico
Mi-e dor de ce erai cândva
Mi-e dor de o mângâiere,
Mi-e dor de îmbrățișarea ta.
Mi-e dor să te mai văd acasă
Acolo unde m-ai crescut,
Unde ai muncit o viață întreagă,
Să te văd pe bancă stând.
Mi-e dor de anii ce-au trecut,
Ani în care m-ai crescut
Mi-e dor de vechile întâmplări,
Mi-e dor să fie iarăși ieri.
Mi-e dor să-mi spui „fetița mea”
Așa cum o făceai cândva.
Mi-e dor de iarna de altădată
Și de bucătăria caldă.
Versuri: Dițoiu Maria Geanina
