Mi-e dor de tine satul meu natal

0
156
Foto: Alexandru Uiuiu

Versuri: Dorin Dumitriu

Mi-e dor de tine satul meu natal,
De iarba verde de acasă,
Mi-e dor de portul tradițional
În care tata se ducea la coasă.

S-a dus tăicuța, m-a lăsat
Iar satul nu mai e ca altădată,
Toți au plecat și au uitat
Că floarea moare neudată.

Și au murit pe rând și brazi înalți,
Răpuși cu drujba de avari,
Ne plâng și munții-ndurerati
Că le-au vândut podoaba pe dolari.

Plânge și mama mea sărmana,
Că nu-i ajung banii puțini,
Și-și șterge ochii cu năframa
Că i-a plecat copilul prin străini.

Și au rămas bătrânii singuri
Iar satul e frate cu durerea,
Răul se umflă peste diguri,
Iar valu-ntunecat îi spulberă averea.

Zăpezi înalte îi dărâmă vatra,
Sub mări de alb și de tăcere,
Țăranul își blesteamă soarta
Plângând cu lacrimi de durere.

Of Doamne, mai întoarce fața
La cei sărmani care se roagă,
La cei care așteaptă dimineața
Și speră să se-ntoarca roata.

Starpeste neamul trădătorilor de țară,
Pe cei ce și-au uitat poporul,
Și nu lăsa DOAMNE să piară
Pe cei care mai cară apa cu ulciorul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici