Mi-e dor de tine tată, de satul meu acum pustiu

0
83
Fotograf necunoscut

Versuri: Dorin Dumitriu

Mi-e dor de tine tată
De satul meu acum pustiu,
Și de fântâna de la poartă
Aș vrea din nou copil să fiu.

Aș vrea fântâna iarăși plină
De apă limpede și rece,
Pe tine tată să mă ții de mână
Și să îmi spui că vremea trece.

Aș da toți anii înapoi
Să te mai văd așa cărunt,
Dar ai plecat de lângă noi
Când aș fi vrut să stai mai mult.

Astâzi la capatul drumului
A rămas fântâna seacă,
Si-n marginea satului
Doar cumpăna se apleacă.

M-aș întoarce să beau apă
Cum făceam când eram mic,
Dar fântâna tata-i seacă
DOAMNE… fă-mă iarăși mic.

Azi beau apă prin străini
Nu mă satur niciodată,
Că doar din a tale mâini
Apa-i rece și curată.

C-am plecat de sărăcie
Și-ai rămas plângând în poartă,
Mi-e dor de copilărie
Și de tot ce-a fost odată.

Când eram săraci și goi
Și fântâna era plină,
Da DOAMNE anii-napoi
Și-adu apa din fântână.

Că mi-s buzele crăpate
Apa din străini nu-i bună,
Tata cât ești de departe
Plângi și umple-mi o fântână.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici