Mi-e dor de tot ce este vatră, de tot ce văd acum în vis

0
Foto: Andrei Bucișan

Versuri: Vasile Coman

Mi-e dor de satul meu natal
Și de cuptor cu pâine aburindă,
De nucul din grădină și de cal
Și de măicuța ce torcea în tindă.

Mi-e dor de teiul de la poartă
De ierburile-n care rătăceam
Și de fântână ce beam apă
Sau de gutuia de la geam.

Mi-e dor de pașii tăi măicuță,
Prin ploaie să alerg desculț,
Chiar de noroiul din uliță
Mi-e dor de când eram micuț.

De florile de mușețel mi-e dor
Ce îmi zâmbeau cu duioșie,
Mi-e dor de tata ce-n privdvor
Râdea de-a noastră bucurie.

Mi-e dor de tot ce este vatră
De tot ce văd acum în vis…
S-a dus copilăria de-altădată
Când lumea mea… era un paradis.

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook