Mi-e dor

0
143
Fotograf: Ovidiu Stefeliga

Autor: Nicu Andrița

Mi-e dor de oamenii din sat,
De casă și părinți,
De cei pe care i-am lăsat,
Plecând să strâng arginți…

Mi-e dor de umbra din zăvoi,
De câmpul plin cu flori
Și straiul mândru de la noi
Purtat de sărbători…

Mi-e dor de brazda de pământ,
Întoarsă să rodească,
Și nucul legănat de vânt
Din curtea părintească…

Mi-e dor de strașina lăsată,
Cu cuib de rândunici,
De banca joasă de la poartă
Și gardul din uluci…

Mi-e dor de drumul prăfuit
Unde zburdam odată,
Porumbu-n jar rostogolit
Și pâinea coaptă-n vatră…

Mi-e dor de toate și de tot,
Și-aș vrea, de s-ar putea,
Oceanul să îl trec, înot,
Când dorul greu mă ia…

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici