Moștenire părintească

Fotograf: Sorin Onișor

– Autor: Elena Bîrchi Căruntu

Noi, ne-om duce-au zis părinții, potrivindu-și mersul lor,
Voi copii, luați seama bine, de căsuță și ogor
Semănați sub brazde grâul și-n grădini, puneți răzoare,
Că de-acolo, dintre astre, locul nemuncit ne doare!

Vedeți voi ce vie-n rod și ce pomi, toți îngrijiți,
Când vă lasă sufletul, ca pe trup să-i oblojiți
Că n-a fost o zi sub cer, fără să-i aducem pâine,
Pentru voi am dus poveri, pentru ce-o să fie mâine.

Noi ne-om duce dragilor, altfel știm că nu se poate
Ne-om aprinde și noi stele și vă luminăm în noapte
Nici nu credeți ce simțim când se-apropie sorocul,
Nu e chip să amânăm, timpu-i scurs bată-l norocul!

Noi, ne-om stinge într-o seară, ori o fi vreo dimineață,
Rămas bun, fiți sănătoși, binecuvântați prin viață
De ne rătăcim cumva, nu ne căutați copii,
Nu ne așteptați, nu plângeți, printre vise vom venii.

Să vedem pe câmp porumbul, sus pe deal ciorchinii-n vie,
Dacă-n prispă sunt mușcate și prin curte cumetrie
Dacă-n poartă sunt scrisori și pe ulițe nepoții,
Atunci dragii mei e bine și nu doare gheara morții.

Noi, ne ducem voi fiți drepți și nu faceți vrăjmășie,
Căci e sus Judecătorul și ce-o să gândiți le știe
Rămas bun și Doamne ajută lumea asta-i o poveste,
Cât închizi-un ochi dispare și nici urma ei nu este!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook