Nu cred că vei afla vreodată cât am plâns, ce dor mi-a fost să te mai văd acasă

0
166
Foto: Kalmar Zoltan

Când eu nu voi mai fi copile
Aș vrea să uiți durerea despărțirii,
Că pe pământ nu va rămâne nimeni
Care să poată înfrunta trecerea vremii.

Stiu că te rog degeaba să nu plângi,
De-ai știi cât doare lăcrima ce-ți cade,
Te-am ajutat să mergi, azi cad pe brânci
Si-aș vrea să mă ridici dar ești departe.

Nu cred că vei afla vreodată cât am plâns,
Ce dor mi-a fost să te mai văd acasă,
Câtă durere-n suflet mi s-a strâns,
Când te vedeam atât de rar la masă.

Si aș fi vrut să-ți spun din nou să mănânci tot ,
Că e păcat să lași mâncarea-n farfurie ,
M-am întrebat mereu, de ce acum nu pot,
Să te mai am și ai plecat manat de sărăcie ?

Te rog copile un singur lucru să nu uiți
Când vei mai fii, din când în când, acasă,
Că eu și tatăl tău ne-am chinuit desculți
Să nu-ți lipsească ție pâinea de pe masă.

Copile, știu că ai ajuns un om bogat,
Roagă-l pe DOMNUL să mă odihnească,
Si-atunci când ai să vii la tine-n sat:
-TE ROG, NU-ȚI VINDE CASA PĂRINTEASCĂ !

Versuri: Dorin Dumitriu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici