Nu fi tristă, n-am să uit, vorba ta mi-i rugăciune

0
98
Foto: Vlad Dumitrescu - Versuri: Lili Șipoteanu

Mama nu-mi citea povești
Că era frântă de muncă
Seara când ne fura somnul
Pe ea nu o fura încă,

O lăsam în rugăciune
În genunchi, spre răsărit,
Mama este pentru mine
Totul și al vieții mit.

Mama nu-mi citea povești
Că din zori și până-n seară
Făcea mii de pași cerești
Lipsurile să n-apară.

Și așa se întâmpla
Ni-era casa-mbelșugată,
De putea sau nu putea
Nu se-oprea din drum vreodată.

Mama nu-mi citea povești
Ea era acea povește,
Ne-o scria-n fapte lumești
Care-n veci nu se vor pierde.

N-avea timp de povestit,
Făcea totul pentru prunci,
Câteodat’ spunea șoptit:
,,Într-o zi și tu-o să ajungi

Să nu ai timp pentru tine
Nici de hrană, nici de stat,
Vezi, tu, mamă, pe-astă lume
Un copil e minunat.

El e cel care dă viață
Seara la orice poveste
Unde mândra-mpărăteasă
Mama lui, doar ea îi este.”

Așa îmi spunea măicuța
Făr-a mă privi de sus,
Azi e ninsă, sărăcuța,
Și-i aproape de apus,

,,Mama mea, te-ncrede-n mine,
Nu fi tristă, n-am să uit,
Vorba ta mi-i rugăciune,
Cu ea voi intra-n mormânt.

Și-am să fac la fel, măicuță,
Cu-ai mei prunci când i-oi avea”
Mă privea zâmbind, tăcută,
Și la muncă-ncet pleca.

Versuri: Lili Șipoteanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici