Nu plânge, mamă, ceru-i sus, m-aşteaptă

0
31
Foto: Vlad Dumitrescu - Versuri: Mariana Cruceru

Nu plânge, mamă, ceru-i tot albastru,
Doar frunzele din tei le-o smulge vântul…
Şi-n nopţile ce vin, aceleaşi stele
Vor lumina cu raza lor pământul.

Doar una va simţi singurătate,
Căci n-o avea-n “proiecţia ei lumească”,
Cui să-i asculte păsurile toate
Şi vraja ei, cui s-o împărtăşească.

N-ai vină tu!… Nici ea!… E “datul sorţii”…
Şi-am să vă rog să vă simţiţi aproape…
Sunt curajos acum în faţa morţii
Şi neg pământul care-o să mă-ngroape.

Voi fi o stea, şi nu un boţ de humă!
Şi tot ce-a fost frumos pe-acest pământ,
Sub steaua mea, cu dragostea ta, mumă,
Mă va-nsoţi prin astre, ca un cânt.

Nu plânge, mamă, ceru-i sus, m-aşteaptă
Cu tot ce-i mai frumos şi mai… ceresc.
A fost, (sau nu a fost), decizie dreaptă?
N-am timp acuma să mai socotesc,

Da’-n alte nopţi târzii, sub alte stele,
Opreşte-te o clipă din durere:
Vei “auzi” atunci şoaptele mele
Ce-ţi vor aduce dreapta mângâiere

Şi îţi vor săruta cernita frunte,
Cu raze reci, venite dintr-un astru,
Ce te-or ruga să-mi ierţi greşeli mărunte…
Nu plânge, mamă, ceru-i tot albastru…

Versuri: Mariana Cruceru

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici