Nu plânge mamă şi nici nu mă chema, îmi faci mult rău chemându-mă acasă

0
126
Foto: Baluta Dragos Nicusor

Nu plânge mamă şi nici nu mă chema,
Imi faci mult rău chemându-mă acasă,
Tu ştii la fel de bine că în ţara mea,
Dacă nu fur nu pot să-mi construiesc o casă.

Stiu că ţi-e greu că sunt acum printre străini
Si că ai vrea să fiu în sat alăturea de tine,
Că bătătura astăzi ţi-e plină de ciulini.
Si cât mai suferi, dar gândeşte-te la mine.

Cu ce-aş putea să te ajut stând lângă tine,
Poate-aş cosi în curte şi ţi-aş sparge lemne?
Dar oare-n ţara asta pentru mine
E de ajuns ca să cosesc şi să crap lemne?

Mă doare sufletul că-ţi sunt atât de dedeparte,
Că nu mai pot să te ridic când cazi,
Dar, mamă dragă să nu uiţi că sărăcia ne desparte
Si că mi-e dor în fiecare zi de ochii-ţi calzi.

Si aş veni târându-mă-n genunchi acasă,
Să-ţi fiu aproape, să te mângâi pe faţă,
Dar ştiu că n-ai avea ce să îmi pui pe masă
Si m-aş trezi plângând în fiecare dimineaţă.

Cum să mă-mpart în două scumpă mamă,
Să fiu şi-aici, să fiu şi lângă voi?
Ce să-i raspunda copilul mamei care-l cheamă
Si îşi doreşte fiul rătăcit prin lume, înapoi?

Nu plânge mamă, eu te rog rezistă
Nu mă chemă să văd că mori săracă,
M-ai învăţat că DUMNEZEU există,
Si roagă-te la EL, pe fiul rătăcit să ţi-l întoarcă!

Versuri: Dorin Dumitriu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici