Nu sunt trist, zâmbi bunicul, scărpinându-și părul rar

0
85
Foto: Alexandru Uiuiu

Nu sunt trist! Zâmbi bunicul! Scărpinându-și părul rar,
Am lăsat urme adânci! Nu mi-a fost timpu-n zadar
Unde ieri era pârloagă, mărăcini și rugi o leasă
Am muncit cu stăruință! Și-am făcut pătul și casă.

Dealul tot era pădure! De jivine doar umblată,
Am pus pomi și via azi împânzeste dealul roată
Dragul meu când ai credință și pui osul să muncești,
Nu ai cum să fii sărac! Multe-n viață izbutești.

Au fost vremuri tulburele, când împrumutam la altul
Mă credeau un pripășit și vecinii și tot satul,
Cu răbdare și necazuri! Și durere și obidă
Am pus in nimic țărușul! Am făcut și cărămidă.

Câte-un pic și încetișor, azi sunt taică mulțumit
Am luptat cu viața asta și pot spune am reușit,
Vin copiii și nepoții și mi-i drag să-mi treacă-n prag,
Mai în glumă-mi zic cu toții! A fost strașnic ăst moșneag!

Versuri: Elena Căruntu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici