Nu-ți cer copilul meu nimic, chiar dacă-n suflet mă tot doare

0
129
Foto: Bodea Lucian

Versuri: Elena Căruntu

Nu-ți cer copilul meu nimic, chiar dacă-n suflet mă tot doare
Să-ți fie bine unde-apuci căci mamei i-a venit răbdare
Și nimănui silă nu fac cu ce-oi putea mă învelesc
În cămăruța mea umilă, mă rog și pot să mulțumesc!

C-am trăit mult și-am apucat să văd copiii rostuiți
De nu-mi dă unul bună ziua, la fel în mine-s tăinuiți,
Și port o zdreanță peticită și dezlânată mi-e năframa,
Dar inima e bucuroasă, că cerul sfânt îmi ține seama

Și nu mă clatin singurică, prin anotimpuri mai răzbesc
Cu fiecare clipă scursă, tot mai amarnic mă căiesc
De câte le-aș fi putut face și-am zis că-i timpul îndestul,
Dar omul cât e pe pământ, el niciodată nu-i sătul

Am zăbovit în amânări și multe mi le-am refuzat
Să mă întorc la începuturi, mi-aș dărui ce nu mi-am dat
Nu, nu vă cer copii nimic, nici bobul zilei de mâncare,
Fiți sănătoși, trăiți în pace, că mama doar o grijă are

Să nu vă facă niciodată, în pragul vostru neajuns,
Are atâtea nopți în care, mai poate sughița de plâns
Și vă aștept când o să vreți, mai întrebați ce fac, ce simte?
Un suflet singur și bătrân, cu atâtea amintiri prin minte!

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici