Nu vindeţi vatra părintească, o veţi căuta când n-o mai fi

0
37
Fotograf necunoscut

Nu vindeţi vatra părintească
O veţi căuta, când n-o mai fi
Dorul greu o să tot crească…
Şi va veţi simţi, pustii.

Din prispă nu mai strigă mama
Dar amintirea ei e vie.
Parc-o auzi cum te tot cheamă
Cum vrei să stingi a ei făclie?

La poartă tata nu-ţi mai şade
Pe banca veche lângă nuc
Dar casa când ţi-o vei revede
Tristeţile toate se duc.

Şi nici miros de cozonaci
În sobă nu mai simţi deloc.
Da-n casa alor tăi te-ncarci
Îţi vine inima la loc.

E casa-n care te-ai născut
Şi ai păşit întâia oară.
În zidurile-i ai crescut
Păcat că timpul iute zboară.

O palmă mică de pământ
De ţi-a lăsat părinţii-n dar
Nu-l vinde, că pamantu-i sfânt
Muncit cu trudă şi amar.

În amintirea alor tăi, mereu…
În sfânta zi de sărbătoare
Din prag să strigi:Părinţi, sunt eu…
Căci amintirea, nu le moare!

De-aş fi avut şi eu părinţi
Şi urma le-aş fi sărutat.
Dar lacrimile-mi sunt fierbinţi
Că m-au făcut şi m-au lăsat!

Dar bunii mei, nici n-am cuvinte
Să mulţumesc lui Dumnezeu
Au ştiut mereu să mă alinte
Ferindu-mă mereu de rău.

Pe Buna Cerul mi-a chemat-o
Şi-acum e sus, la Dumnezeu
Măcar în vis, Doamne mi-arat-o
Plângând, atât te rog şi eu.

Şi bunu-i pregătit de ducă
E măcinat de boală grea
Aş vrea să fiu de azi o stâncă
Sunt totuşi om, nu s-ar putea.

Mi-e dor de casa părintească
Părinţii-mi, Buna-s şi cu Bunu
Să las inima, să-mi crească
Dar nu-i văd azi pe nici unu.

Casa lor, demult vândută
-Plânge sufletul în mine-
Lângă poartă-s ca o slută
Ce privesc, sunt doar ruine.

Nu mutaţi bătrânii vostri
De la casa lor, că-i doare
Nu vă transformaţi în monştri
Pe vieţi, nu-i puneţi zăvoare…

Autor necunoscut!
Cei care recunoasteti versurile, va rugam sa lasati un mesaj cu numele autorului!

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici