Nu voi putea sã stau cu voi mereu şi mi-o fi rece gândul! Nu uitați!

0
122
Fotograf necunoscut

Veniți! Veniți! Şi luați din caldul meu!
Copiii mei! Din suflet semãnați,
Nu voi putea, sã stau, cu voi mereu
Şi mi-o fi rece, gândul! Nu uitați.

Veniți copii! Aproape! Cât sunt vie!
Şi ochii mei, în ochii voştri-or râde
Sã-mi odihnesc, cu voi o bucurie
Cãci vin dureri! Cu ghearele lor hâde.

Şi poate mâine, brațele mã dor!
Nu voi putea la pieptul meu-a strânge
Atâtea doruri! Şi n-aş vrea sã mor,
Cã şi-n uitare, inima mi-ar plânge.

Veniți! Sã murmurați poveşti!
La sânul meu, când anii se adunã
Cuvintele, sunt picãturi-cereşti,
Ce risipesc şi norii de furtunã.

Veniți copii! La mama câteodatã!
Nu vrea nimic! Decât o mângâiere
Pe chipul ei, e lacrima picatã,
Din aşteptãri şi doruri şi tãcere!

Şi voi putea, zâmbi, eternitãții,
Pentru un dar: Acela, de-a fi mamã
Zâmbind, voi merge-n ziua judecãții,
Iubirea nu se-ascunde sub nãframã.

Ci dãruieşte-o celor mai flãmânzi!
Și împrejurul tãu, e-un paradis
În oameni buni şi ochilor cei blânzi,
Li se-mplineşte şi târziu un vis!

Versuri: Elena Căruntu
Foto: necunoscut

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici