Oooo, de-ar veni stăpânii casei, să vadă munca lor, risipă

0
397
Foto: Dana Vintzu

Versuri: Elena Căruntu

Un fus e-nțepenit în furcă și caerul e numai praf,
Pe-un colț uitat de policioară, sunt ziare, îngălbenite, vraf
Vreo două bluze, pe-un scaun și un sertar cu cărți de joc,
Par smulse dintr-o altă lume, aici se pare nu au loc.

Luleaua, se-odihnește-n tindă, lângă măsuța cea rotundă,
Un ceas de buzunar și-a spart, a vieții, ultimă secundă
Și parcă intră cu șoșonii, un bătrânel și o băbuță,
Ce-au strâns din timpuri amintiri, la colț cu nod de băsmăluță.

La scară, au rămas trei bețe, ce rezemau tulpini de nuci,
O oală spartă, mai rânjește, din putregaiuri de uluci
Și bate vântul, printre streșini, se vede cerul și lumină,
Parcă așteaptă meșteri duși, din lumi pierdute să mai vină.

O mătură s-a deșirat, lângă portiță, la pârleaz
Și seamănă c-un smoc de păr, ce-avea bunicul pe obraz,
De-o vreme, cântă mierla-n duzi, ca o strigare, ca-un plâns
Și-n podul unde era fânul, cuibar de șoareci a ajuns.

Oooo, de-ar veni stăpânii casei, să vadă munca lor, risipă
S-ar prăpădi de atâta jale și n-ar mai zăbovi o clipă,
Ce-i omul? Iacă, un nimic, un pumn de pulbere și vise
Când pleci ce faci cu chei și lucruri, le lași cu ușile deschise.

Și prafu-i domn și doar tăcerea, mai străjuiesc în asfințit
Vezi dimineața și amiaza și te trezești în infinit,
Privind cu ochii de fantasmă, la câte le-ai tocmit și trudă
Mai cheamă sufletul, dar nimeni, nu poate-n veci să te audă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici