Versuri: Mariana Adascalitei
Or să mă-ntrebe ploile de tine
Tătucă, ce mă fac și ce le spun?
Că-n zi de primăvară și Lumină
Tu ai plecat de-a pururi pe alt drum
Or să mă-ntrebe țarna și izvorul
Și fluierul cu care tu jeleai,
Ce să le spun, că-n ziua Învierii
Tu ai plecat cu Îngerii în Rai.
Or să mă-ntrebe dealul tău și via
Cărarea și pădurea și cu Holmul,
Cum să le spun, tătucă, c-ai plecat…
În cimitir îți dormi de-acuma somnul.
Or să mă-ntrebe oamenii de tine
Și strana, și biserica din sat
Și rândunelele din cuibul de sub streșini
Cum să le spun , tătucă, c-ai plecat?
O să mă-ntrebe via de pe coastă
De ce nu vii, că a-nverzit de-acum
Și megieșii… și salcâmii, tată,
Eu ce să mă fac, tătucă, ce le spun?
Că dorul te-a răpus, un dor prea mare
Și mama te-aștepta să-i spui de noi,
Dar mult mi-i teamă, tată, mult mi-i teamă
Că nu mai vii nici tu, nicicând, ‘napoi…
Or să mă-ntrebe ploile de tine
Ce să le spun, tăicuță?… Eu nu știu…
În urmă-s lacrimi, doruri și-o poveste
În satul tot mai trist… și mai pustiu…
