Oricât de tare e supărată mama

0
353
Foto: Vlad Dumitrescu

Versuri: Lili Șipoteanu

Oricât de tare e supărată mama
Și-oricât de mult i-ar fi greșit odorul,
În inimă i se ascunde teama
De-a nu fi trist, și o cuprinde dorul.

Prin amintiri cu puiul ei aleargă,
Le numără, nicuna n-a uitat,
Plânge-ntr-un colț, nu vrea nimeni s-o vadă,
Nici pruncul ei, chiar dacă l-a iertat.

Vorbește-n gând cu el, c-așa-i mai bine,
Și-nchipuie răspunsuri la-ntrebări,
Știe c-această lecție-i dă mâine
Înțelepciunea de-a-nvinge încercări.

Sună un telefon, mama tresare,
E pruncul ei, c-un, „Sărut mâna!”-ncet,
O-ntreabă ce mai face, și cere-iertare
Cu dragostea ce i se-ascunde-n piept.

Cu ochii-n lacrimi dar glasul ca de gheață
Mama-l întreabă de sănătate doar,
Ea știe că dacă acum cedează,
Ce-a fost până acum, fost-a-n zadar.

Și-apoi închide telefonu-n grabă
Căci lacrimile grele-o dau de gol,
Numai cu sănătatea nu-i de șagă
Căci dac-o ai e totul mai ușor.

Așa e mama, nimic nu-i stă în cale
Când vrea să facă din pruncul ei un domn
Așa a fost și-așa e până moare
Că vrea în urma ei să lase-un om.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici