Pã trepcile lu’ casa a’ bătrână,
Copile, când ce vei întoarce,
Ãi vrea, gin nou, sã sâmț’ o mânã!
Da’ nu mai îi! S-o dus în pace!
– Ai vre sã suci ceasu’ nãpoi
– V-un an, o’ baș mai mult,
– Da’ dreptu’ ãsta nu-i lã noi!
– Ai vrea nãpoi ce ai avut!
Un moș ș-o babă sã ce-așcepce,
În prag șî sã ce țuce!
Sã ce așãz’ cu ei pã trepce!
Șã le cinsteșci crețâta frunce!
– Acolo îi Raiu pã pãmânt,
– Acolo îi rădăcina!
– Acolo-i pãrincile ãl sfânt!
– Îi moșu șî cu buna!
Acuma, cu suspinu-n gând,
O lacrãmã o șcerg!
Gi-aticea ori am zâs plângând:
„Acasã am sã merg!
– Sã-i am p-a’ mei ar fi frumos!
– Sã fim iar tãț’ lã masă!
– Sã zâc gin suflet șî fãlos:
– CE BINE ÎI ACASÃ!”
Versuri: Capalnasan Venus
