Painici cocea pe plita, iarna toata, cu miere de albine le ungeam.

0
393
Foto: Vlad Dumitrescu

Mi-e-atat de dor de draga mea bunica,
de lampa ei de gaz, ce intetea
mirosul florilor de levantica,
ce lana prinsa-n caier ocrotea!…

Painici cocea pe plita, iarna toata,
cu miere de albine le ungeam.
Ceva mai bun nu am mancat vreodata,
cu lapte dulce! Apoi, ne culcam.

Bunica isi punea arnici in ac
si incepea sa coas-o ie noua
din marchizetul alb, pastrat in sac,
tesut de ea, in dimineti cu roua.

Si gandurile-i toate se-ntorceau
Cu vantul ce batea a viscolire,
cand fulgi de nea pamantul imbracau
si geru-ncremenea intreaga fire.

Cu gene-ngreunate, -n miez de noapte,
mai arunca vreo doua lemne-n foc…
ne inchina, rugandu-se, in soapte,
de viata, sanatate si noroc.

Blandete, harnicie, bunatate!
Asta imi amintesc de-a mea bunica.
Zile ce mi-au ramas, le-as da pe toate,
sa ma intorc in timp, sa fiu iar mica.

Versuri: Georgeta Radu
Foto: Vlad Dumitrescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici