Paradis pierdut

0
50
Foto: Ioan Stoenică

Autor: Nicanor Casandruc

Toți ne-amintim cu mare drag,
De când treceam al casei prag,
Când din icoane priveau sfinții,
Cum ne îmbrățișau părinții.

Bunicii veneau să ne vadă.
Era o forfotă-n ogradă…
În bucuria lor, grăbiți,
Se împiedicau de fericiți.

De când s-au dus și nu mai sunt,
Parcă sunt singur pe pământ.
Nu mai e nimeni să-mi zâmbească,
Când vin la casa părintească.

Căci bucuria s-a pierdut
Din acest rai știut, de lut.
Azi lăcrimez, și-s necăjit,
Când văd că tot s-a năruit.

Iar buruienile-s cât gardul.
Mă-neacă dorul și amarul
Că mama nu m-așteaptă-n poartă
Cum o făcea și altădată.

Chiar totul pare fără rost:
Nimic nu e din tot ce-a fost!
Iar acel colț de paradis
Acum a mai rămas… în vis.

Doar amintirile-mi cuvântă:
Realitatea mușcă, îi cruntă!
Și știe numai Dumnezeu
Ce este în sufletul meu!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook