Parcă te văd, măicuță

0
184
Foto: Ana A. Negru

Versuri: Lidia Iustina Terecoasă

Parcă te văd, măicuță, chircită la cuptor,
Scoțând, cu grijă, pâinea (de care mi-este dor)…
Te chinuiai, măicuță, pâinea să nu-ți scape,
Cu fața dogorită, că stăteai aproape.

Și ce mândră mai erai de noul tău cuptor!
Îmi spuneai că pâinea ți se coace mai ușor
Și cozonacii cresc de mai dau și pe-afară…
Cuptorul tău… bucătăria ta de vară.

Îl îngrijeai să fie-„n picioare” și „lipit”.
(„Cuptorul coace bine când este îngrijit.”)
Și când veneau vecinii ca să le coci colaci,
Stăteai și noapte-acolo, numai ca să-i împaci…

Acum, cuptorul tău ajuns-a o ruină.
Îmi plânge inima, căci doar eu sunt de vină.
Puteam, din când în când, să-nmoi lutul, ca tine…
De-aceea azi, privindu-l, îmi este rușine.

Va dispărea și el, n-are altă menire,
Și îmi va rămâne, cu tine-n amintire.
În gură parcă am bucăți de pâine caldă,
Nu vezi, măicuță dragă, cum ochii mi se scaldă?

Te-ai dus acolo-n ceruri și mă gândesc mereu
Că, încă, mai coci pâine, doar pentru Dumnezeu.
El, din bunătate, trimite către mine
Imaginea când faci, cu multă grijă, pâine…

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook