Pe băncuța de la poartă, o măicuță stă şi-aşteaptă..

0
760
Foto: Sorin Onisor

Versuri: Licuța Pântia

În căsuța de la țară,
Pe băncuța de la poartă,
Ştergând ochii cu năframa,
O măicuță stă şi-aşteaptă…

Cine ştie câte lacrimi,
Sunt ascunse in năframă…
Şi câtă iubire-ncape,
Într-o inimă de mamă…?

Plânge inima, suspină,
De-ai putea să storci naframa;
Griji, nevoi, suspin şi teamă,
Toate le trăieşte mama.

Cât efort si câtă trudă,
Numai tu măicuță ştii,
Cât munceai şi zi şi noapte,
Să hrăneşti, să creşti copii…

De-ai fi împărat sau rege,
Preşedinte, om de seamă,..
Esti sărac pe lumea asta,
Dacă n-ai cui spune…. Mamă!…

Domnul a creat pământul,
Cerul, apele şi toamna.
N-ar fi fost desăvârşite,
De n-ar fi creat şi mama!

In căsuța de la țară,
Unde am crescut şi eu,
Mama stă la gura sobei,
De vorbă cu Dumnezeu.

Şi o spun cu îndrăzneală,
Caci prea bine mi-am dat seama:
Cel mai Sfânt cuvânt din lume,
După Dumnezeu, e MAMA !!!!!!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook