Pe băncuța de la poartă

0
170
Foto: Vlad Dumitrescu

Versuri: Nicanor Casandruc

Pe-o băncuță,la fântână,
Stă măicuța cea bătrână,
Cu ciupici de lână toarsă,
Așa cum stă și în casă.

Privește-n jos, privește-n sus,
Și-apoi iar înspre apus…
Parc-ar aștepta ceva,
Dar nu vine nimenea…

Stă acolo, răbdătoare,
Cu ochii pierduți în zare…
La cei dragi ai ei gândește,
Și de dor se ofilește.

Toată ziua îi așteptă
Pe băncuța de la poartă.
Dar copiii au uitat,
Să mai vină-n al lor sat.

Trei îs duși departe,afară,
Numai unul e în țară.
Dar și-acesta… nu prea vine,
Că n-o duce foarte bine.

Muncește din zi în noapte,
Să dea la ai lui de toate.
Și nu are timp săracul,
Ca să-și viziteze satul.

Iar ceilalți, din depărtare,
N-au nici ei avere mare.
Sapă și în piatră seacă.
Doru-n muncă și-l îneacă.

Fiecare cu probleme…
Ar veni, dar nu au vreme.
Doar la Paști sau la Crăciun,
Și-apoi iar se duc la drum.

Pe băncuță, la fântână,
Plânge măicuța bătrână…
Șterge lacrimi cu-n ștergar.
Bucurii? are mai rar.

Privește-n jos, privește-n sus,
Și-apoi iar înspre apus…
Cine știe în ce zi
Vreun copil i-a mai veni?

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook