Autor: Mircea Lăcătuș
Acolo-n deal e iarba de cosire
căluțului i-ajunge păn’ la pântec
iau coasa ca pe-o dulce regăsire
și plec cu tata-n zori la primul cântec
acolo în poiană-i veșnic soare
dinspre pădure adie un zefir
ce-aduce și miresme si răcoare
şi dumnezeu e tainic musafir
acolo în grădina de smarald
țin coasa-n mână ca pe-o cruce sfântă
nici nu mai știu de sete sau de cald
şi îl aud pe tata-ncet cum cântă…
pe dealul tatei nu mai e cărare
căci florile-au țesut un patrafir
şi l-au întins așa curat la soare
să îl stropească dumnezeu cu mir
se mai aude clopotul în turlă
şi iar se hodin oasele trudite
în curți a-ngropăciune câinii urlă
mai plâng și două coase ruginite…
Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook
