Peisaj tomnatic de la sat

0
38
Foto: Sorin Onisor - Versuri: Diana Sava Daranuța

Un vânt îndrăgostit de tescovină
Se plimbă șugubăț pe ulicioare,
Și florilor le spune, din grădină,
Despre licorile ascunse prin butoaie.

Iar pomii ruginiți îl tot ascultă,
Când spune basme blândelor crăițe,
Aplaudând cu frunze scena mută,
În care dânsul le sărută pe gurițe.

În palide și galbene petale,
Se-arată soarele de toamnă îmbrăcat
Și ca un gentilom, pășind agale,
Îmbrățișează zbuciumul din sat.

În pragul unei case tristă-i muma,
Privind livada care-i de cules,
De teamă să nu cadă mâine bruma
Peste prăsadul cel de soi ales.

La cineva se zvântă niște ceapă,
În colț de prispă, iz de usturoi,
Fasolea anul ăsta e mai seacă
De vină-i numai vara, fără ploi.

Bostanii grei, cu frunțile de rouă,
Au obosit de-atâta așteptare
Să vadă înc-o dată luna nouă,
Crezând că ea e sora lor mai mare.

În fața unei case – nuci răscoapte
Prin troscot s-au ascuns încrezătoare,
De frica unui băț, să nu le bată,
Căzut-au singure în iarba răbdătoare.

Gutuiele pe ramuri se răsfață,
Dulceața soarelui în miezuri adunând.
Aroma lor plutește ca o ceață,
Cu aur dorul toamnei colorând.

Pe lângă geam măceșii se alintă,
Având obrajii rumeni și fierbinți.
În zare corbii negri se frământă,
Privind căderea frunzelor cuminți.

Găinile mai scurmă pe sub garduri,
Lăsate prin grădini în voia lor,
Cocoșii iubăreți mai fac scandaluri
Și curcile se plimbă în pridvor.

Pe-o muchie de deal s-a copt porumbul
Și foșnitori, hlujenii stau la sfat,
Privind căruța, care taie drumul,
Și colbul pân’ la ceruri înălțat.

Parfumul toamnei tulbură văzduhul
Cu mirodenii puse la uscat,
Învălmășind și inima și duhul,
Peisajul cel tomnatic de la sat.

Versuri: Diana Sava Daranuța

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici