Plânge mama lacrimi grele

0
275
Fotograf necunoscut

Versuri: Ștefania Vasile

Plânge mama lacrimi grele,
Și o-ntreb să-mi spună mie
Dacă pot să-i șterg durerea
S-o transform în bucurie.
Ea îmi spune că nu poate,
Să-mi încarce tinerețea
Că s-au adunat de toate,
Și-o apasă bătrânețea.

Din tot ce-a făcut în viață
Ea nu prea s-a bucurat,
Dar e mândră că pe mine
M-a crescut și educat.
Și-a trăit viața supusă
După cum a avut soarta,
Suferințe-a avut multe…
Veneau una după alta!

Fiecare-i lăsa semne
Pe umilul său obraz,
Făcând urme-adânci cu anii
Scriind cu fir de necaz.
Și pe umerii ei firavi
Multe greutăți s-au pus…
Acum nu poate măicuța
Să privească drept, în sus!

Plânge anii ce trecut-au
Ca un vis… și ca un fum…
Are amintiri frumoase
Din care trăiește-acum!
Eu o-mbrățișez cu sete
Și îi spun să nu se teamă,
„Că nimic nu am pe lume
De nu ești cu mine, Mamă!”

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook