Plânge mama lacrimi grele

0
234
Fotograf necunoscut

Versuri: Ștefania Vasile

Plânge mama lacrimi grele,
Și o-ntreb să-mi spună mie
Dacă pot să-i șterg durerea
S-o transform în bucurie.
Ea îmi spune că nu poate,
Să-mi încarce tinerețea
Că s-au adunat de toate,
Și-o apasă bătrânețea.

Din tot ce-a făcut în viață
Ea nu prea s-a bucurat,
Dar e mândră că pe mine
M-a crescut și educat.
Și-a trăit viața supusă
După cum a avut soarta,
Suferințe-a avut multe…
Veneau una după alta!

Fiecare-i lăsa semne
Pe umilul său obraz,
Făcând urme-adânci cu anii
Scriind cu fir de necaz.
Și pe umerii ei firavi
Multe greutăți s-au pus…
Acum nu poate măicuța
Să privească drept, în sus!

Plânge anii ce trecut-au
Ca un vis… și ca un fum…
Are amintiri frumoase
Din care trăiește-acum!
Eu o-mbrățișez cu sete
Și îi spun să nu se teamă,
„Că nimic nu am pe lume
De nu ești cu mine, Mamă!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici