Poate-am zâmbit, când sufletul mi-a plâns

0
303
Foto: Sorin Onisor

Versuri: Angelica Grosu

Poate-am zâmbit, când sufletul mi-a plâns..
Și-am strâns câte ceva, când n-am avut de-ajuns.
Doar voi mi-ați fost averea, lumina dimineții,
Doar voi mi-ați dat puterea și bucuria vieții!

N-am cunoscut alintul si am păstrat o taină,
Am știut ce-i cuvântul și-am îmbrăcat o haină.
Nu am înstrăinat nici dorul, nici durerea…
Și-am chibzuit cu grijă puținul, mângâierea.

Eu n-am avut în viață, decât un singur drum;
…și nici alegeri multe, cum voi aveți acum.
Nu am știut de multe… și-am fost mai așezată,
La mare sau la munte, nu am ajuns vreodată.

Să nu uitați de mine… că-mi sunteți mângâiere…
Doar asta mă mai ține și îmi mai dă putere!
Să nu-mi aduceți flori, atunci când n-am să fiu,
Acum, am așteptări! (atunci va fi… târziu.)

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici