Poate s-or gândi copiii să mai vină și pe-acasă

0
288
Foto: Stefan Bela

Versuri: Mariana Adăscăliței

Poate s-or gândi copiii
Să mai vină și pe-acasă,
Am muncit o viață întreagă
Să o fac cât mai frumoasă.

I-am făcut gard de nuiele,
Porți sculptate ca-n vechime,
În ogradă râd în soare
Flori cu grații de regine.

Și fântână-am vrut la poartă
Cu flori și cu sfinți pictată
Când era în sat strânsură
D-aici bea apă lumea toată.

Nu mai spun că în ogradă
De cum apar ghioceii
Zburdă, sar și fac prăpăstii
Vițelușii, iezii, mieii…

De se-opresc uimiți vecinii
Râd mușcatele-n ferestre
Toate aceste orătănii
Par desprinse din poveste.

În pridvor… macat de lână,
Pe cerdac… scoarțe cu flori,
Cât trăiesc eu dragii mamei
Fac din zile sărbători.

Numai nopțile de iarnă
Lungi și grele… ne par ani,
De când voi prin lumea largă
V-ați dus, mamă, după bani…

Și-ați lăsat părinții singuri
Numai dor… și-i greu, și plâng,
Raiul lor din curtea casei
Nu-l pot duce în mormânt.

Și vă cer, și vă așteaptă,
Și vă cheamă-n ceas târziu
Să veniți de-acum acasă
Mâine-i poate prea târziu…

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook