Povestea mamei

Fotograf: Mandici Georgeta

Autor: Mary Otilia Mari

Patru scânduri din podele,
Putrede, de ani mâncate
Doar cu ele mai vorbesc
Cãci copiii îmi sunt departe.

Țolul din perete-i rece,
Cum e patul cel de nuc
Sunt atât de singuricã
Unde doamne sã mã duc?

Mai vine câte-o pisică,
Și-mpărțim un colț de pâine
Nici ea nu are pe nimeni
Cu ea voi mânca si mâine.

Mi-au rămas două păpușe,
Triste-n geamul de la drum
Amintire de la fete
Seara, eu povești le spun.

Și vorbesc ziua cu ele,
Le dezmierd, cã-mi este dor
Uneori le fac codite
Cum le făceam fetelor.

Gândul meu îmi e nălucă,
Că-mi bate iarna la usă
Și n-am lemne să-ncălzesc
O pisică, și-o păpușă.

Dar adorm cu voi în gând,
Sufletul mi-l încălziți
Și mă rog, măcar în vis
La mama ca să veniți.

Doamne, fă-mi visul mai lung
Să am timp, să povestesc
La pieptul meu să vă strâng,
Să simțiți cât vă iubesc!

Eu, las poarta larg deschisă,
Mă tem că n-oi auzi
Până nu e prea târziu
Veniți dragii mei copii!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook