Pragul casei, nu-l mai trece, nimenea, de câțiva ani

0
49
Foto: Vlad Dumitrescu - Versuri: Andreea Văduva

Iar, o lacrimă de mamă,
Îmi spală obrazul drept,
Că de dor mi se destramă,
Sufletul, ascuns sub piept.

Prin perdeaua învechită,
Îi tot văd pe-ai mei copii,
Tristețea să nu mă-nghită,
Privesc la fotografii…

Le mângâi, să nu mai doară,
Ochii, fruntea le-o sărut,
Și chiar de le sunt povară,
Pentru mine n-au crescut.

Le port grija de departe,
„Sunt bine? Sau au mâncat?”,
Ce dacă n-au trimis carte,
Și de mama au uitat?

Pragul casei, nu-l mai trece,
Nimenea, de câțiva ani,
Doar poștașul, un om rece,
Îmi întinde niște bani.

Și poate că-n ochii mei,
N-ar mai fi niște… hârtii,
Dac-aș putea lua cu ei,
Leac la dorul de copii…

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici