Versuri: Maminineta Nineta
Prea amărâtă să mai spună
ce supărare poartă-n piept
trece pe stradă bunicuţa
şi numai mersu-i este drept
patru copii, ea le-a dat nume
de care nu ştie nimic
rămasă singură pe lume-i
se scurge viaţa pic cu pic
e Alexandru cel mai mare
s-a însurat şi dus a fost
o fi având copii pe lume
şi-o fi făcut vreun adăpost
Florica urma după el
ea a fost bună şi cuminte
pe drum străin a plecat fata
doar râsul i-l mai tine minte
la şcoală doar Vasile a fost
era cel mai deştept din toţi
şi-o fi făcut şi el vreun rost
îi zboară gândul la nepoţi
Ileana era cea mai mică
ea tot firavă a rămas
de zece ani aştept o vorbă
că nu şi-a luat nici bun rămas
în casa mică cu pridvor
şi cu muşcate la fereşti
aşteaptă zilnic o scrisoare
de-ai ei copii să afle veşti
dar timpul trece fără milă
şi multe riduri se adună
se roagă tot mereu la Domnul
o zi să mai fie-mpreună
trece pe stradă bunicuţa
şi numai mersu-i este drept
prea amărâtă să mai spună
ce supărare poartă-n piept
