Versuri: Dorin Dumitriu
Printre tufe de urzici
Cu basmaua înnodată,
Aplecandu-se pe brânci
O bătrână stă şi-aşteaptă…
N-are cine s-o ajute
Nu-s copii lângă ea,
Rezemată de gard plânge
Şi îşi şterge lacrima…
Are pensia prea mică
Nu gaseşte ajutor,
Rupe frunza de urzică
S-o vândă boierilor…
Şi-a făcut băşici în palme
Dar nu simte rana lor,
Vindecă-i mâinile Doamne
Cu roua urzicilor…
Luați verdeață domnilor
Cumpărați de la bătrână,
Dați pomană mâinilor
Care cu răni le adună…
Că aveți şi voi o mamă
Ce v-aşteaptă în grădină,
Cu băşici ieşite-n palmă
Să vă fie masa plină…
Nu vă ruşinați de straie
E mai curată ca voi,
Spală cu apă de ploaie
Hainele-i parcă sunt noi…
Nu vă târguiți la preț
Doar priviți-i mâinile,
Îşi va lăsa capu-n piept
S-ascundă lacrimile…
Veți simți atunci durerea
Unei bătrâne uitate,
Care mai are puterea
Să spere în bunătate…
