Priveliște mâhnită! Ograda-i părăsită, cu iarba necălcată, fântâna nemișcată.

1
353
Foto: Stefan Bela

Versuri: Nicanor Casandruc

O poartă răstignită,
Cu clanța ruginită,
Și lângă ea, băncuța,
Unde stătea măicuța.

Căsuța e pustie:
Câțiva butuci de vie,
Și părul înflorit
Sub care ne-am umbrit.

Priveliște mâhnită!
Ograda-i părăsită,
Cu iarba necălcată,
Fântâna nemișcată.

S-a dus mama,sărmana!
Iar ciutura și cana,
Zac colo, -nmărmurite,
De vreme învechite.

S-aceleași lucrurile sfinte,
Dar nu-i ca înainte.
Când ea striga cu drag
Găinile din prag…

De când mama s-a dus
La dreapta lui Iisus,
Parc-am murit și eu,
O știe Dumnezeu.

Am zile, nopți, de chin,
Și nu pot să-mi revin.
Nimic nu se compară
Cu dorul greu de mamă!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook

1 COMENTARIU

  1. Copii suntem noi
    Nepotii suntem noi
    Bunicii suntem noi
    NOI EPIGONI DE SOI
    NISTE PITIGOI
    CATI CA NOI
    CATI CA NOI
    PITIGOII