Priveliște mâhnită! Ograda-i părăsită, cu iarba necălcată, fântâna nemișcată.

1
272
Foto: Stefan Bela

Versuri: Nicanor Casandruc

O poartă răstignită,
Cu clanța ruginită,
Și lângă ea, băncuța,
Unde stătea măicuța.

Căsuța e pustie:
Câțiva butuci de vie,
Și părul înflorit
Sub care ne-am umbrit.

Priveliște mâhnită!
Ograda-i părăsită,
Cu iarba necălcată,
Fântâna nemișcată.

S-a dus mama,sărmana!
Iar ciutura și cana,
Zac colo, -nmărmurite,
De vreme învechite.

S-aceleași lucrurile sfinte,
Dar nu-i ca înainte.
Când ea striga cu drag
Găinile din prag…

De când mama s-a dus
La dreapta lui Iisus,
Parc-am murit și eu,
O știe Dumnezeu.

Am zile, nopți, de chin,
Și nu pot să-mi revin.
Nimic nu se compară
Cu dorul greu de mamă!

1 COMENTARIU

  1. Copii suntem noi
    Nepotii suntem noi
    Bunicii suntem noi
    NOI EPIGONI DE SOI
    NISTE PITIGOI
    CATI CA NOI
    CATI CA NOI
    PITIGOII

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici